Valuri de durere sfârșesc lacuri
De lacrimi suspinate de un suflet
Înotând în grația valurilor...
Porți prin norii negri îmi deschid ochii minții.
Pietre se mișcă, formându-și portativul,
Grave săruturi între frunzele copacilor.
Se simte frică și rușine...
Cad însă și pe pământ formează
O poveste de dragoste ce va naște
Păduri de lacrimi...