De atunci nu mai simt cerul sub pleoapă...
Mă dor pașii de dor,
iar cuvintele-mi sunt doar rămi
pe goii pereți...
De atunci gîndul a stat în loc
cu tine-n gînd...
Te-aș decupa din el,
căci marea ce-ai lăsat-o în mine
se-neacă de atunci...
cînd țărmul a părăsit-o
dorindu-și să fie pămînt
sub tălpile tale...