Am plonjat in centrul inimii,
inghitind cuvintele cu totul, acolo unde farsa nu-i
ci libera trecere.
Am sarit din piscul aburit al mintii
drept in oceanul cu nuferi al inimii
si am inceput sa inot alene
prin eterul moale al iubirii de Sine!
Apoi simt ca nu sunt doar eu,
ci toti cei asemeni cu mine
unii catarandu-se pe malurile albe,
altii rasarind in nuferi-lumina!
Aici e capatul drumului prea des
pierdut prin farse si iluzii,
aici ne strigam unii pe altii pe nume,
cu necuvintele,petale de spirit.
E atat de bland,e-atat de bine,
ca mii de ani am poposit acum in mine
si iti promit Doamne ca nu mai plec
la vanatoare de iluzii.....