Pe-al meu gând să fiu în stare
Eu cu lanțuri l-aș lega
Și de voie, de nevoie
Poate s-ar astâmpăra.

Căci el fără de-a mea știre
Pururea este pribeag,
Iar de-l cat, văd că la tine
A zburat iară cu drag.

Și ce simt atuncea nu știu,
Însă eu gândului meu
De-aș putea aripi i-aș pune
Să-l ajut în zborul său.