ia sapa, Gheorghe, drumul ia-l, Ioane,
și dă cu inima prin lighioane
lovește-o-ncreștet mama ei de foame
și-n urma șarpelui printre uluci
cînd cel ceva ce nu adoarme
și nu te lasă să te culci
să-ți cauți sufletul cum nimeni n-o-ndrăzni
nici Dumnezeu în cea din urmă zi