Unii te vad numai pe tine
Altii ma vad numai pe mine
Ne suprapunem atat de perfect
Incat nimeni nu ne poate zari deodata
Si nimeni nu indrazneste sa locuiasca pe muchia
De unde putem fi vazuti amandoi.
Tu vezi numai luna,
Eu vad numai soarele,
Tu duci dorul soarelui
Eu duc dorul lunii,
Stam spate in spate,
Oasele noastre s-au unit,
Sangele duce zvonuri,
De la o inima la alta.
Cum esti?
Daca ridic bratul,
Si-l intind mult inapoi,
Iti descopar clavicula dulce
Si, urcand, degetele iti ating,
Sfintele buze,
Apoi brusc se intorc si-mi strivesc
Pana la sange gura.
Cum suntem?
Avem patru brate sa ne aparam
Dar eu pot sa lovesc numai dusmaul din fata mea.
Si tu numai dusmanul din fata ta,
Avem patru piciore sa alergam,
Dar tu poti fugi numai in partea ta
Si eu numai in cealalta parte.
Orice pas este o lupta pe viata si pe moarte.
Suntem egali?
Vom muri deodata sau unul va purta,
Inca o vreme,
Cadavrul celuilalt lipit de el,
Si molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte?
Sau poate nici nu va muri intreg
Si va purta-n eternitate
Povara dulce-a celuilalt,
Atrofiata de vecie,
Cat o cocoasa,
Cat un neg-
Oh, numai noi cunoastem dorul
De-a ne putea privi in ochi,
Si-a intelege astfel totul,
Dar stam spate in spate
Crescuti ca doua crengi,
Si daca unul dintre noi s-ar smulge,
Jertfindu-se pentru o singura privire,
Ar vedea numai spatele din care s-a smuls,
Insangerat, infrigurat,
Al celuilalt.