un vers mi-a rascolit privirea...
as vrea sa scriu
si totusi imi e greu
sunt prea impovarat
sa mai exprim ceva.
oare mai pot iubi?
de ce sa-mi rascolesc abisul
acoperit cu-atata in versunare?
sau poate crezi ca printr-un sarut
potzi sa deslegi ce-i rupt?
doar aberez...
sunt purtat de vant si...
vesnicia e prea scurta.
si totusi ma inchin in fatza unui fir de praf-
ideal cladit din versuri si vise-
franturi de ganduri...
o armonie a dureri
inchisa intr-un sarcofag de lacrimi
o mare tampenie...
dragostea.