e un fel de gol între ieri și azi
de parcă s-ar fi rupt ițele acelea colorate
ce leagă apusul de răsărit
degetele tastează timid încă un vers
încrâncenate docil în cuvânt
pe marginea geamului soarele își trage sufletul
după atâtea milenii de alergare
iar oamenii
dezbracă salopetele
înregimentării în prostul gust

prin fumul alb
se ridică
răspunsul