La întrebarea simplă "Cine sunt eu, ce vreau!?"
Ochii-i închid și tac... sufletul mi-l închid...
Cu capul între coaste mă plimb pe stradă. Au!
Ce rău mă doare lumea... Aș putea să o-nghit.

În orice zi cu oameni mă simt mai gol de mine,
Un abur ca un suflet îmi iese crunt pe nare...
...Nici nu știu ce mai vreau. Putea-va să închine
Oricine un pahar de vin în călimare...

Comparativ cu alții, eu sunt doar o epavă,
Rezid e al meu suflet dincolo de pupile...
Cu mâna-mi tremurândă, și parcă prea concavă,
Îmi număr zilele rămase... - inutile!!!