Poem


Ochiul îmbrățișează lumina
și apoi o vinde pe culori.
oamenii se mișcă în ideile timpului.


izvorul se întinde mut
pînă sub botul căprioarelor moarte.


sînt rege bătrîn mulțumit de colecția-i
de armuri, cu fiul rîzînd în colțuri de săli.
sînt rege bătrîn în fruntea oastei uitării
pentru bătălia cu lumea.
biografii mor departe cu ochii rostogoliți
pe ruine. în umbre imense, vînători fără de nădejde
își ridică palmele
din dorința de a fi asemenea arborilor.


din dorința pămîntului de a fi asemenea cerului
s-au ridicat munții, arborii și unii oameni.