|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Azil poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Patricia Lidia [Anonimous ]
2005-04-06
| |
Dumnezeu e nevinovat.
Nu a uitat de noi...
A vrut să ne amintească
de ce
natura nu poate fi certată.
Acum, am rămas doar noi:
natura, supărată și
gata de răzbunare,
lumea, o Sodoma si Gomora,
iar deasupra, Dumnezeu,
oarecum prezent și
oarecum absent,
îmbătrânit
și tot mai puțin responsabil.
Unde sunt îngerii de altă dată?
Și cine își mai amintește
când I-ați aprobat transferul
acestui Dumnezeu din celulă
în azilul geriatrico-filozofic
din noi?
|
|
|
|