Cerul mi s-a culcat, infrant,
Pe retina,
Si ecoul frunzelor
Imi mai bantuie glezna.
E toamna, iubite,
In loc de dinti mi-au crescut
Muguri de vant,
Cu care sa pot pipai
Pasarile.

E toamna,
Ultima toamna in care cad in mine,
Aproape,
Ca-ntr-un sarut,
Si ma ridic pe varfuri,
Cu bratele-ntinse
Spre sangele tau, spre pielea ta,
Pe care-am ars
Ultimele cuvinte rostite
Inainte de-a ma naste:
A cata moarte, Doamne,
Sunt acum?