agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-04-10 | |
viața-i o beție tristă
moartea-i vie bat-o vântul într-o lume narcisistă ne săpăm pe rând mormântul ne iubim la suferință chiar de ne-mpușcăm cu tunul doar din simpl’obișnuință trece timpul ca taifunul când pe sfoara întâmplării mă trezesc circar de clasă și pășesc pe valul mării dus de boarea dinspre casă navighez precum o lotcă prin oceanul din batistă într-un univers de vodcă viața-i o beție tristă larga zare îmi deschide ca o curvă-nduioșată ușa cărnii ei perfide și mă-ndeamnă s-o fac lată eu o las să facă spume și prefer să fiu ca sfântul știu că undeva pe lume moartea-i vie bat-o vântul zis-au unii peste grele pot să trec fără de frică dacă printr-un club de iele mă combin cu vreo gagică iar de nu-mi găsesc desigur o papușă sufletistă pot trăi de unul singur într-o lume narcisistă ca-ntre noi să fie sfatul astăzi singur e mai bine nu împarți cu nimeni patul om cu libertăți depline azi nimic nu ne mai pasă ne-vârtim precum pământul iar în pauza de masă ne săpăm pe rând mormântul am trăit de-a lungul vremii numai în sălbăticie ca nebunii ca boemii ne-am luptat doar din prostie suntem rasă animală chiar în orișice privință când murim de plictiseală ne iubim la suferință soarta e un fel de șustă cu destinul sunt excepții lumea asta-i prea îngustă să încapă și deștepții poate doar prin incantații vom reeduca tutunul să-nvățăm să fim ca frații chiar de ne-mpușcăm cu tunul nu mai cred în veșnicie nici în vorbe nici în fapte dintr-un sfîrc de poezie scurg zemoase dungi de șoapte nu prea știu care mi-e rostul și găsesesc de cuviință să mă duc de nas ca prostul doar din simpl’obișnuință o țigancă îmi citește viitorul orb din palme ochii și-i înpotmolește sub privirile-mi prea calme și-n tăcerea mătăsoasă ni se întretaie drumul când e viața mai frumoasă trece timpul ca taifunul trece timpul ca taifunul doar din simpl’obișnuință chiar de ne-mpușcăm cu tunul ne iubim la suferință ne săpăm pe rând mormântul într-o lume narcisistă moartea-i vie bat-o vântul viața-i o beție tristă
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate