agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1160 .



Eu, care nu mai cred în jurăminte
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [adria ]

2002-02-02  |     | 



Deși va trebui să plec acum,
Deși știam de la-început,
N-o să te uit, eu nu am cum,
După atât cât am avut.

În astă lume ce am sfânt,
Iubite, las la tine-n piept,
Voi fi tot pe-acest pământ,
Voi trăi doar să te-aștept.

Distanța, timpul, ce însemnă?
Iubirea n-are frontiere
Și-ți jur solemn pe-această toamnă,
Că vor fi flori unde sunt mere.

Deși o zare ne va despărți,
Plec împăcată și senină,
Ești tot ce mi-aș putea dori
Și nu mă tem de ce-o să vină.

Eu vreau în astă lume, dar de nu,
Te voi avea oricum în viața următoare,
Acum o știu, din toți, doar tu
Îmi ești răspunsul la-ntrebare.

În multe vieți ne-am căutat
Și iata-n asta ne-am găsit!
Femeie eu și tu bărbat,
Destinele ni s-au unit.

Tot am avut și înca pe-atât,
Tot ce-într-o viață se putea
Și-n lumea cu prea mult urât
Iubire-i rar să poți avea.

Să-I mulțumim lui Dumnezeu,
Să ne iubim, că ne-a permis,
Să te desparți e cel mai greu,
Când împreună-am vrea să fim.

Dar nu te pierd, nu mai am cum,
Nu dispera, cum nu disper,
Iubirea asta nu-i un fum,
Nu-i ca iubirile ce pier.

Nu dispera, de ce o faci?
Pe toamnă ti-am jurat și stiu,
Că-mi vei culege doar tu maci,
Cu siguranță, mai târziu.

Hai, nu mai plânge, că mi-e greu,
Ajută-mă, mai bine, să suport
Povara asta să plec eu,
Cu toată dragostea ce-o port.

Cand ma ridic, să nu mă chemi,
Durerea e deja prea mare
Și îți promit, să nu te temi,
O iubire ca asta nu moare.


Îți las atâtea amintiri, să te hrănească,
Să-ți dea putere când –ți-e greu,
Iar când prăpastia in fata ta se cască,
Þi-l las aici pe Dumnezeu.

Când vei fi plin de dor și disperare,
Du-te pe băncile ce-au gazduit
Sublima vieții desfătare,
De a iubi și-a fi iubit.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!