Pe strada noastra eche, trece-un strain agale
Umbra iubirii noastre ii iese-acum in cale
El cade pe asfalt, nu stie ce sa faca
Ar vrea sa spuna ceva sau poate-ar vrea sa taca
El scapa un pumnal prea vechi si ruginit
In praful ridicat de pasul tau grabit
Si vrea sa se ridice pe bratul sangerand
Dar stie ca nu poate si-apoi incet, oftand
Se-apleaca lacrimand, priveste catre noi
Si isi deschide-o poarta spre lumea de apoi
El va veni la noi cu mintea rascolita
Caci a trecut candva pe strada prafuita.