agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1921 .



Noua ordine
poezie [ ]
rit cosmogonic

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Alfa ]

2005-04-11  |     | 



S-a prăbușit pe lume disperarea,
Luceferii ne cred pe toți nebuni,
Iar oamenii se pierd adânc în marea
Mormanelor de lacrimi și minciuni.

Orbecăim, uitând că existăm,
Uitând de tot și toate câte sunt,
Sălbatic ne autoflagelăm,
În carne viermi ne macină mărunt.

Pe colții lumii, răstignită-n cuie,
Iubirea e scuipată cu dispreț,
Toți pescărușii sunt uciși pe gruie
În iarmaroace Biblia are preț.

Cu mutre hâtre, psihopați și curve,
Filosofează-n piețe, ca profeții,
Natura pradă mărilor absurde,
Se pierde crud în valurile morții..

Din loc în loc, săpate în noroi,
Adânci și negre gropi ne împresoară.
Cad ploile acide peste noi
Și scriu poeți în camera mortuară.

Copii cu barda taie-n abatoare,
Ne plâng străbunii din pământul greu,
Suntem proscriși ai secolului care
Nu crede și nu are Dumnezeu.

Este uscată iarba pe morminte
Și nesfârșite nopți ne încolțesc,
Sunt mame sfâșiate de cuvinte
Macabrul sfâșierii e firesc.

Ne este frică să strigăm prin codri,
Se cască hăuri între munți bătrâni,
Miros înțepător de ipohondri
E-n aerul pe care-am fost stăpâni.

Mai plâng a neputință în Biserici
Aceia care fost-au alungați
De preoți noi ai lumii de isterici
Cu chipuri de arhangheli deformați.

Ne cufundăm în tragicul noroi,
Profani pictează îngerii cu sânge,
E iarna neființei peste noi...
Din ceruri nici un ochi nu ne mai plânge.

Neputincioșii cad prin cimitire,
E ziua nefiresc de-ntunecată
Miroase greu în lume a nefire
Și a... „Iisus trimis la judecată”.

Pilații se adună la mansarde,
Ne strigă legi, gesticulând agonic,
Foști farisei se regrupeză-n hoarde,
Punând la cale ritul cosmogonic.

Îngenuchiați și pustiiți de vreme,
Coșmarul greu, adânc ne-ncoronează,
Iar Dumnezeu ne-a părăsit! pesemne...
O altă Biblie se preconizează.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!