eu nu mă uit înapoi uneori mai
uităm și noi, ce să facem
locuim în orașul puțin
câte puțin - nu, nu e sticlă se
numește templul lui Telur
zeul spulberat de credință

de credință

eu cred că
stâlpii sunt înalți dar nu
nu se văd azi se ascund prin
ziduri prin
orașul care nu
există orașul celor care nu
se uită
înapoi
eu nu știu să vă povestesc dar pot să vă arăt
noi, cu noi, acum
o sută de ani
bom-bar-da-men-tul

cârtițele
da, pe atunci nu
zburau decât păsările se mâncau erau delicioase se
făcea că o să avem un secol de
între timp cineva săpase o groapă

o groapă

cu toate astea ne mai
așa strâmbi cum eram, câteodată ne mai și
repede
aproape pe întuneric
mai aproape tot mai întuneric cât mai repede

eu nu mă uit înapoi niciodată
mă întorc, privesc înainte
hai dragă, lasă-i pe-ăștia! hai să ne-ngrășăm împreună!