Am inimi pe ramuri, desculțe
de plecarea ta neanunțată,
te-ai dus in dor, cu ramurile
aplecate pe vise arzand,
jumatate poezie, jumătate ritm,
putea-i să-mi șoptești primavară
sau să mă mangai cu zările
știam că pleci și n-aș mai
fi privit lung clipele
in așteptarea ta inlăcrimată
am raze pe ganduri, veștede
de depărtarea care acum sfașie
ca un cuțit ce-mi taie cerul
in cuburi de gheață .

Aș fi așteptat mai mult,
mult mai mult ca o rimă,
să simt gustul veșniciei
rămase intre mine și tine
dar mă cheamă iubirea
să-i fiu mire,
adio, mă cheamă !