despic viața în două jumătăți de pepene
roșul ți-l dau ție verdele îl opresc pentru mine
semințe negre cuvintele nu mai încap în felii
de mână despărțirile noastre stau de vorbă
la o răspântie povestind nori turla unei biserici
împarte înaltul în cruce cu spinările căpițelor de fân
pe fundal surâdem maturității zâmbet înțelept
eu în numele tatălui tu în numele fiului
adunăm înserarea în poală cu flori de aramă
să batem în piroane cuiburi părăsite de berze
însemnându-le de întoarcere calea dacă vor reveni
coaja cerului se crapă subțire fisurând așteptări
desfacem viața în două jumătăți de culori
verdele ți-l dau ție roșul îl păstrez pentru mine
înflorindu-mi în carne sărutul tău la plecare
să nu te uit