am plouat cu ochi închiși
cu mâna sub mormânt
nedimineți abrupte de rouă
abrupte de ore

am plouat cu ochii închiși
jumătăți de ființe
printre ramuri de noapte și somn și doare

am închis ochii cu ploaie
fără apă fără vin fără secunde
ca un circar de metal căzut în cap
la un salt mai mortal decât seara
în care moartea stătea cu brațele deschise sub el
ca nu care cumva circarul să cada din joc.

și a căzut
iar moartea nu l-a putut prinde.