1
îmi pun mâna pe mâzgăliturile sentimentelor
culese din ridurile hârtiei
pe găuri și piele
îmi pun mâna pe voi
gloată de oameni nespălați, aurolaci,
gloată de animale homosapiens
îmi pun mâna
spre
această incizie ce ți-o fac
sub pleoapa ta stângă
sub ochiul tău stâg
chiar sub retină.
îmi pun mâna mâinii mele
pe tine, pe sângele tău
necurs vreodată
pe legenda ta nedescifrată încă
din pata aceea
de cerneală

2
te văd: tu clipești. eu te văd: acum închizi
pleoapa stângă și zâmbești.
te văd.
tu nu știi. tu nu știi că acum
o să te las fără cuvinte
tu nu știi că eu
trăiesc
o stare de a fi
neexprimată încă. inexprimabilă.
căci
tu nu știi
și
eu te văd

3
amețit
deschid geamul și cu gura deschisă
incredibil de larg
mă umplu de oxigen
pe țeava ideii încă-mi mai pulsează
UB-40
cineva parcă
mă poartă, mă susține, mă împinge
deci
mă reped în zăpadă ca ars
țâșnesc în sus
și îndrăgostit
am și uitat ce-am mai avut
de spus

când eram mic
voiam să fiu o revelație
neștiind că-s vechi
da
așa-i, sunt vechi:
aud afară frunzele
înăuntru bate vântul
luna și lacul
și totul nu e ceea ce crezi
sunt un gigant termometru al vieții
și chiar acum
am momente de febră
"trece vremea"
îmi cântă radioul
atâtea senzații pentru care mă consum
inutil
parfum de literă
moartă la malul mării
iubesc oare?
mor oare?
măcar înnebunesc? -văd că apăs
străvechile butoane
ca toți proștii
d-aia sunt vechi
și nu-s revelație.
văd
că trece vremea
radioul cântă
cerul surâde
vara se uscă
iubirea se iubire
în noi. sau poate doar
în mine...

4
această teamă de a scrie
și de a fi scris
aceasta bântuie prin părul
urechilor mele
prin poeți
și prin lume, în general.
imatur și inlucid ("adică nelucid, nu-i așa, tinere?...")
nu sunt băgat în seamă
"ești vechi, du-te dracului!"
"ești neinteresant, puiule.
dar pot SÃ-ÞI VÂND o metodă
și atunci vei fi celebru
și cu bani!"
eu NU MÃ TEM
și de-aia n-o să fiu vreodată
celebru
și de-aia n-o să scriu
și nu voi fi scris.
"mai gândește-te, băiete, nu te pripi,
metoda mea
e garantată..."

5
azi
mi-am tatuat pe unghie
chipul imaginar al tău
știi,
e ca o inimă roșie săgetată
o să încep de mâine
să te caut.
am să vin, am să te cuceresc pe loc
o să-ți dau chiar
un boboc de trandafir
pe zi
și alte tâmpenii d-ăstea
de fapt visez
și visul meu e grozav de inteligent
și romantic, zici că-i realitate
da
am să încep de mâine
să nu mă mai joc cu ploile
și cu soarele
cu vara asta în care
eu singur
n-am fost la mare
am să încep de mâine
să mă comport normal
(ce înseamnă asta? -nu știu, voi afla)
și să termin o dată
cu planul unghiei și inima de pe ea.
e clar:
de mâine am să fiu
adevarat.
vai! am fost grozav de incisiv
și am nimerit din greșeală
câteva persoane
nevinovate
-iertați-mă!
acum
ce să mai fac: să mă opresc?
să mă tem?
să iubesc?
Domnule Critic, vă rog, îndrumați-mă...

-fii cuminte! și
continuă, devii interesant.
zise balaurul cu 7 coarne pe frunte
și apoi mă înghiți și pe mine
ca pe-o
revelație