Trecut e ceasu-acel din noapte,
Cand umbra mea a prins contur
Si cerul era pus pe fapte
Si totul era crud in jur.

Trecuta-i ziua cea sublima,
Din vara aceea de cristal,
Cand grija lumii fu infima
Si muntii chiar dansau pe-un val.

Trecut e vechiul meu fior,
Oglinda vietii fara lacat,
Si acel cantec de dor,
Auzit candva in treacat.

Trecuta-i noaptea aceea sumbra,
Cand tot strigam cu neputinta:
Te rog, intoarce-te tu, umbra,
Ramai cum esti, ramai fiinta!

Trecut e fondul fara forma
Si forma fara de contur,
A ceea ce credeam o norma
A gandului meu tanar, pur.

Trecuta-i nebunia aceea,
Din cautarea mea de aur,
Cand pedepsita ca Dirceea,
Muri strivita de un taur.

Trecu si glasul altor vremuri,
Cel adorat candva, in taina,
Si neglijat acum, cand tremuri
Si tu, uitat si fara faima.