Proprietatea trupului


Ce înrobit mă simt, și pătimaș,
foc vedic ce altare devorez,
în care cresc liane
ca tainice ulcioare de verdeață.
Þesute din rugină,
zăbrele de ferestre mă zidesc,
în cula neînduplecată a timpului.
Sunt plaje sub picioare de femeie
ce pletele de unde își desface;
cu melcii mă-nfrățesc în letargie,
pășind nisipul auriu și fin
e care trec cometele de spumă.

Aștept un Dumnezeu cu fructe-n aripi,
palate să-mi clădească din tristețe
în care să-mi aduc pretextele de viață.

Sunt singurul ce-a mai rămas din humă.