Altfel de sfîrșit


Pe cînd mă făcusem erou prin Basarabia,
se întorcea timpul să se spele cu mine
pe spate. și chiar aș fi putut vedea prin el
de n-ar fi purtat cu fală zdrențele istoriei.
la capătul speranței din el,
l-am părăsit văzîndu-l prin tranșee.


încerca să prindă în mine
realitatea aceea din clipă care fulgeră
și scapă.
acum sînt viu și el se plimbă,
însingurat, pe palma uriașului orb
de lîngă pod.


cineva îmi bate la ușă.
o fi vreo femeie cu muze în poală
(fiind tînăr foc și mai avînd puțin
pînă la maturitatea creației,
mi-am făcut abonament la muze
și ele vin la ușă cum veneau în perioada trecută,
în orașele mari, țărăncile cu lapte ). dar este chiar
iubita mea: bună seara, femeie, ai venit deja
în acest poem care era aproape gata? ai venit la timp
să mă redai mișcării...
ia-mă de braț pentru parada de zi cu zi pe străzi și hai
în noaptea asta senină la gara unde te-am pierdut.
aplecați desupra lumii, pe podul de fier,
să-ți arăt de sus
cum urinează luna pe linia ferată.


fără tine poemul s-ar fi terminat…