Poem

Am intrat în regatul acesta,
în care lumina e matroană tuturor culorilor,
iar orbii o posedă prin șanțurile lumii și ea,
surîzătoare, ridicîndu-se goală de pe pleoapele lor,
nu mai bagă în seamă ura nevestelor pămîntului.
poeții cu degete întinse ating lucruri
de care alții rîd.
ar fi bine ca acest poem să se termine.