privesc...
zarindu-ma te rupi
de imbratisarea calda a cuvantului;
e rece vorba ta citind un ziar
banalitate...
si apoi iubire- deh
te nalta-n fericire
e ce-ti lipseste-
asculta bine!
un colb din cenusa alba de spasmuri
de-a ta indurare ma doare cand
te-afunzi in stolul gandurilor mute,
cand 'a vorbi' a ne-nteles de tine
un sens necunoscut, uitat sau ne-nvatat
tu-mi prabusesti in noapte amintirea
iubind, cerand....banalitatea