vânăm fantomele fericirii
fiecare pe corabia sa
adevărați stăpâni peste oceane de incertitudini
navigăm repede ne întâlnim rar
poate sunt de vină busolele
poate că nu mai arată nordul decât o dată pe zi,
la ora la care, mecanic, privirea caută sticla
în așteptarea mesajelor

la semnalul următor orologiul va scoate limba solemn
cei slabi de înger au dreptul să viseze o lume fierbinte
unde orice pas înainte e moarte sigură iar înapoi nu există

astăzi, la orele amiezii, pe Insula Paștelui
câinele dresorului de cai
a lătrat îndelung la statuia unui poet