nimeni nu vine
nimeni nu pleaca
o idee nu respira
culori rastignite
soare in sulite
asteptarea scoate
din sarite pe cei
cu sangele rece
linistea ma saruta pe gura
privirea cade gramada
pe mainile mute de iubire
ca un vierme timpul
se catara pe degete
tot mai sus mai aproape
de izvorul durerii
cea fara de moarte
aeroportul ochilor mei
primeste aterizarea
imaginii tale
impactul sparge nasul
timpului numaratoarea
inversa isi ridica capul
incepe colonizarea lunii