Ai fost cercul cu care irisul meu vede
mai aproape farmec mai departe cer,
imperiul ramurilor inalte mi-ai fost
cotropindu-mi setea de alb, umil exilat
din propriile viori, cele ude, cele
care trezesc cocosii sa cante ziua .

Spune-mi unde creste inima ta
pe izvoare sau pe icoanele facute lacrimi
demult, cu cateva explozii solare
mai aproape de nasterea ritmului,
spune-mi cu ce se scrie inima ta
cu lut sau cu foc din spirale ce cresc ?

Inainte de vreme, ca o silfida ecou
pastreaza-mi ruga, cea nescrisa in biblii,
cea din care s-au hranit evolutii
aceea e litera cu care iubirea se scrie
din cioburi in fiecare floare ce arde,
cu gustul dorului unul de altul
si care ne face mai inalti cu o taina
spre zborul unde putem vedea fantezia
ca un copil ce se joaca simfonie .