Scena situata in semi-umbra, o masa de lemn, pe masa doua cupe si un teanc de carti si coli ingalbenite de timp. Un tanar frumos , cu parul ravasit si chipul luminat ridica privirea catre un colt intunecat al tavanului.

Mai cruta-mi timp sa bem vin rosu
Dintr-acela vechi si scurs din vene
Cum numai pentru tine am pastrat
Vom bea si vom uita de noi
Ca atunci cand vom privi in cupe
Sa nu vedem in drojdia sangelui inscriptionat – durere
Vei gusta cu mine din acest ultim pahar?

stii tu ce-mi ceri, iubit suflet naiv
ce-ti picuri amarul cald al existentei
in cupele de cina?
ma privesti senin si fara nici o vina
si-as vrea sa cred ca vinul tau
ar fi la fel de dulce si de cald
si-n lumea mea divina
dar vezi...

Iti vad buzele cantand
Dar nu razbat in a lor taina
Aud cuvinte ce vibreaza,
Ce nu s-au spus inca vreodata
Insa ispita lor rosie ma cheama
Si captiv stau sa le ascult
Cum aluneca prin corzi de harpa
Eu ma sting si tu imi canti...


iti cant doar valsul trist de apa
doar dulce viers sculptat in valuri
as vrea sa ma sting cu tine-n clipa asta
ce curpinde-n ea frânturi de eternitate
faureste-mi tu un trup de carne calda
cu maini ce tremura usor
lasa-ti ochii sa-mi sculpteze chipul
si-nvata-ma cum sa iubesc si cum sa mor
cu tine...

Sclipesc tenebre în ale tale plete
In ochi iti tremura intunericul
Iar pe mantia trupului ti-au cazut
Numai petale negre de lalele
Ma aplec spre tine, copila a noptii
Ca suflarea mea cea calda
Sa-ti imbie inima la viata
Si cu fiecare noua tresarire...

vom fi mai aproape, tot mai aproape
nedespartiti de taceri ce gauresc neantul
simte-mi chipul langa chipul tau
fierbinte si uman
prinde-mi mana si cheama-mi privirea
mai aproape, tot mai aproape
prin pleoapele inchise ce sterg din jurul nostru lumea
sa ne conturam doar suflet pur si nu natura
cand gura mea va cauta flamanda a ta gura...

Prins in ale tale brate lumea s-a oprit
Si doar trupurile noastre mai ingana
Fierbinti acorduri de iubire
Gust din faguri de ambrozie
Rosul crud pe buze de matase
Ma cuprinzi, imi curgi prin vene
Imi imbat simturile cu tine
Clipele se preling incet in vis
Ca doua lacrimi contopite-ntr-una

mainile noastre se impletesc
si cresc impreuna
fara teama ne cufundam in eul celuilalt
sorbind prin fiinta sa neantul
ne tinem respiratia, oprim Timpul
ochii nostri clipesc in acelasi ritm
si inimile bat la unison

un singur suflet un singur trup un singur intreg
in vesnicie.

Prin fata trupurilor lor lipite strans, a mainilor impreunate, cade cortina.
Sfarsit.