Netocire ( 1 )

Te-alerga lumina cu aripi de dor,
cu sanda de aur tu loveai în pietre,
risipindu-ți umbra pe sub tei înfloriți,

te strecurai în ziuă precum un vis în vis,
numai ea, sub pleoape, te păstra captivă,
și-ți ducea ofrandă o aripă, un dor,
o zi mai senină și mai înflorită,

o cărare-n seară cu tei liniștiți,

și sandaua încă nu ți s-a tocit.