Povestea de dimineață


Rîuri uitate de către mișcarea timpului
s-au adunat în neumblate păduri
de rost al curgerii lor.


ape nemișcate rostuiau marginile cerului
și-l curățau de păsări,
iar luna venea să se dea lor
precum o femeie ușoară și blondă.
soarele cu ochiul plecat
rătăcea în închipuirea oamenilor...


îmbrăcată în frunze uscate, trecea muzical
printre arborii negri, să doarmă
în împăcata lumină albastră din el.


vin peste toate anotimpuri
și omul golit zîmbește amar cînd ele-i șoptesc
cuvinte schimbate-n simboluri...