am zărit-o făcând cu mâna de pe coasta unui deal
grăbită să prindă ultimul puf de păpădie
- o ducea direct la destinație

își luase adio de la zilele negre
zicea că s-a săturat de cât i-au cerșit bucățele de suflet
să aibă și ele de azi pe mâine
trebuiau să-și hrănească progeniturile
- și slavă domnului aveau destule

s-a despărțit cu greu și de ceas
a păstrat minutarul
să-i aducă aminte numai de noapte
- ziua era obraznic de lungă
iar secundarul o scotea din sărite cu ticăitul lui

gândul- animal credincios
nu o părăsise niciodată până acum
l-a lăsat în grija noilor proprietari ai (i)mobilului
să-l plimbe cât mai des pe o parte și pe alta
numai să nu-l întoarcă prea repede
- atunci le bântuie noaptea

a luat cu ea doar cheia
să poată deschide solfegiul sufletului
când i s-o face de cântec
acolo
printre ceilalți