Imi amintesc si astazi
cum plangea cerul in ochii tai
si inca mai stiu sa gasesc in intuneric
drumul mainilor tale;
drum sapat in carne si sange
departe de oameni,departe de timp,
drum pagan fara intoarcere,
caci asa era vraja:
sa crezi
fara a privi inainte,
fara a privi inapoi,
fara a privi in tine!
Dar n-ai stiut sa crezi
si ti-ai intors privirea.
Iar acum...
a venit toamna...
Toamna blanda si trista ,
cu amintire de soare
si freamat de frunze
pe mormantul caldaramului
ce poarta urmele planse
ale drumului mainilor tale.