Sunt o peniță
Aș putea scrie istoria tuturor penițelor
dar îmi lipsesc mâinile
- o peniță nu are mâini. Mâinile ei sunt ale altcuiva.
Sunt o peniță picată la orizontală.
Sunt o peniță defectă
pentru că mi-aș dori să fiu orice altceva.
Mi-aș dori să fiu de exemplu un stilou
ca să am și eu un rezervor.
Mă simt atât de umilită fără pântec...
dar știu bine, la naștere, când am fost întrebată,
am răspuns "peniță", pentru că rezervorul
te trage la repaos.
O frumusețe de peniță - neagră, subțire
cu proprietatea că se poate subția în sus la infinit...
Dacă n-ar sta invers, cu capu-n pământ
și încercând să-și vâre coada cât mai adânc în țărână
pentru a răscoli morții
...sau după vreo similitudine imaginară cu restul târâtoarelor.
Sunt o peniță atât de supărată
încât dau tot timpul din coadă
în dreapta și-n stânga, ca un șarpe.
Am încercat să aspir țărâna (că tot stau la orizontală),
poate-oi reuși să scriu ceva
Dar mi-a intrat pe nas și mi-a astupat nările (cât pe ce să mor!)
Sau cel puțin așa mi-e frică.
Habar nu am ce să fac cu mine. Și pentru că totuși pot să vorbesc (deși penițelor ar trebui să le fie interzis vorbitul ca să nu-și uite scrisul) mă plâng la toată lumea
și zic:
"Spală-mă și ridică-mă și-ntoarce-mă Doamne
cu fața spre invizibilul răsărit din lucruri"*


*Citat - Nichita Stănescu