Aduceri aminte
(doina de jale)


Și se făcea că…
Trupul meu era
O doină de jale
Ce curgea duios
Printre pietrele
Unui drum de țară.
Praful anilor se așternea
Pe suflet iar inima
Ofta, ruginită de amintiri,
Ca ușa vechii biserici părăsite
Pentru noul locaș…
O babă uitată de vreme
ÃŽmi aprindea candela
În care, uleiul se împuțina
Cu ziua
Iar melcii, tăcuți și greoi
Îmi citeau, indiferenți,
Numele șters de roua
Dimineților tale albastre…
Noaptea îmi învăluia,
Sinistră, lumina
Chircită și ea printre
Buruienile ce-mi sufocau
Florile.