Chemarea mării

Aruncă haina, simți că nu-ți ajunge suflu
Scoate-ți ochii,
vezi că nu vezi și
auzi că nu auzi totul,
iar pielea te înșeală la fiecare atingere de materii. Las-o.
Picioarele te iau la fugă și te duc pierzării
și mâinile te vând lucrurilor pe un gram de speranță.
Pierde-le.
Cărțile cu cea mai gravă diplomație
îți umplu capul cu paie.
Rupe-le.
Iar cuvintele, parcă ai vorbit cu ele vreodată?
Întotdeauna te-au mințit, ca pe un tont.
Uită-le.
Nu ai teamă.
Alungă străinii din tine
și vino acasă.