Îndrăgostiții și iarba


Îndrăgostiții și iarba
se răsucesc în funii către cer
și un arbore de ceară, mereu a lor,
sub care leneșă se întinde lumina,
trasează cutele unor rochii ale nopții,
învinse cu privirea.


stau puțin, atît cît să aud că palmele agonice
au salvat deja timpul și ochiul...


și am plecat pe străzile acestea
ca niște mirate și lățite sprîncene
deasupra unor ochi
stupid de închiși.