într-adevăr, ce te ține departe de mine acum?
soarele răsare și pe strada lor, pe asfalt, ploaia strălucește,
doar aici e o tăcere subtilă care
doar ție, poate, îți folosește,
și noi, iubind muntele și delta,
suntem puși să ne ajutăm de un lan cu buruieni,
să îl cultivăm, chiar, ce ciudat, să rîzi, nu alta,

acordă-mi un dans ca să te simt a mea,
spune-mi despre o femeie care seamănă cu tine,
fă gesturi largi, soarele încă răsare pentru că generăm beatles
în codul genetic, harrison știa el ceva,
ceva ce mă face să las, să las,
altfel nu există bucurie, crede-mă,
în curînd te voi numi iubită și te vei speria,
în curînd tot ce am avut vreodată va dispărea pentru
a-ți face ție loc,
here comes the sun and i say it’s allright,
și nu va mai conta, vom zîmbi ca doi stupizi,
nu vei mai întîlni una ca tine,
nu te va ademeni vreo altă pace,
fii liniștită,
îți voi turna vin în pahar și îl vei bea pioasă,
pentru că tu ești mireasa și preotul plutește în aerul
din jurul tău, nu te amăgi, așa e, cum zic eu,
tu exorcizezi orice demon și orice biserică
atunci cînd surîzi și te uiți în oglindă ca să te machiezi
ori ca să îți demonstrezi încă o dată cît de frumoasă ești,
numai că pe jos vei ajunge la castel,
la balul tău, ca un umil servitor, ca o nechemată,
fără caleașcă, fără pantofi auriți,
eu pot doar să îți cînt here comes the sun,
sau orice vrei tu,
nu te-am numit încă iubită, poți fugi unde vrei tu,
speriată și puțin amuzată, eu rămîn pe pod
și mă uit la apă, la mine curgînd într-o barcă,
totul rimează,
nu știai?