am primit în gazdă în suflet
un beduin albastru, fără mustață,
pantaloni sau laptop

e prietenul meu cel mai nou și bun.
un yucca, copăcel cu zâmbet de ceas fără secunde

l-am numit dan-alexandru
să locuim amândoi numele meu.

vom împărți de fiecare dată ciocolata kandia
sau danone savoarea. chiar și varza de la prânz
am înghițit-o împreună
împart cu el, zău, și programele la info
el include bibliotecile
tastând plictiseala
eu tastatura
el desenează cercul trigonometric,
eu liniștea
el e sinus el e cosinus
eu sunt buna vestire
și ne împăcăm de minune.

el mestecă agale
statuia de tăcere a camerei mele
jaluzele trase peste suflet
calendare pe 2004 uitate în colțuri de ochi
veștejire
el doarme golul
doarme ecoul

și nu mă ascund de el când mă descalț de zile
sau când mai înghit câte un fir din transparența încremenirii
în care se scalda
camera mea

un yucca cu numele dan-alexandru.
ce poate fi mai verde?