Mă-ntorc din visul tău cu poala plină,
De nuferi roșii și în păr cu-o stea,
Fântâna - norul rostogolit de vânt îl oglindea,
Și grâul se-mbătase cu-o vadră de lumină.

Copilul astrelor privea din iarbă
Cum răsăritul, cerul despica.
Am risipit toți nuferii deasupra sa,
Sperând că visul tău o să-l adoarmă.

Când ațipi, i-am luat destinu-n palmă,
Și umbra pe obraz i-am sărutat...