Ce pot să fac când dintr-un val
Venus se tot renaște
Crescând cu zgomot de țimbal
Și-orăcăit de broaște?

Aș vrea pe tine să te-alint,
În raza efemeră:
Comoară sacră de argint
Și-a mării reci himeră.

Dar când mirajul s-a sfârșit
Si tu dispari în unde,
Cristal al apei, m-ai uimit
Cu tremurări profunde.

Iar seara, când în ochiul meu
Un ochi de-azur se-aprinde
Ești rămășița de suspin
A vechii mele tindeă