agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 6646 .



Încă o zi
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [GRIGORE_ALEXANDRESCU ]

2005-05-03  |     |  Înscris în bibliotecă de Valeria Pintea



Încă o zi cu tine, o zi de fericire,
În dulcile extazuri ce simt, când te privesc:
Încă un ceas... un zâmbet... Adânca mea iubire
Izvoarele nădejdii mai mult nu o hrănesc.
Și soarele mai palid din zi în zi îmi pare,
Și coardele vieții în pieptu-mi obosit
Se rup! nici tinerețea, nici scumpa-ți sărutare
Nu pot ele să schimbe ce soarta a voit.
Întorc acum asupră-ți privirea-mi dureroasă,
Ca cel din urmă-adio la tot ce am pierdut:
Din ceața veșniciei, stea blândă, luminoasă,
Te văz lucind departe, departe în trecut:
Și tot ce e-n natrură, obiecte și ființe,
Pan-rama 1 de umbre, se-ntunec, se strecor;
Iluzia mă lasă: ... și artă și silințe
Sunt stăvile zadarnici l-al sufletului zbor?
Aș vrea numai, blând înger, ca numele-mi să fie
Scump, drag inimii tale, ades să-l repetezi,
Precum un dulce sunet, precum o melodie
În inimă-ți rămasă din ani ce regretezi.
Căci toată-a mea viață îți fu ea închinată,
Căci alt decât iubirea-ți ea nu avu mai sfânt,
Căci tu ești încă astăzi dorința-mi neschimbată,
Și visu-mi cel din urmă aicea pe pământ.
Eu știu că la povara-mi și tu ai luat parte,
Eu știu că-n suferința-mi și tu ai suferit,
C-aceeași ne-a fost calea: a unuia în moarte
S-a săvârșit; ce strică? n-am vrut a fi iubit?
N-a fost această ținta, sfârșitul pentru care
Gândirea-mi fără preget în munci am frământat?
Nu dobândesc răsplata dorită cu-nfocare?
Nu e acesta rodul ce eu am semănat?
Apoi dac-al tău suflet l-am bănuit vreodată,
Dacă nemulțumirea-mi adesea te-a mâhnit,
E vremea de iertare: ...vecia nempăcată
Mă cheamă... cerul iartă acelor ce-au iubit.
De ce să plâng viața? în trista-i prelungire
Ar fi văzut ea poate amoru-ți apuind:
Minciuna, calomnia dau tainică izbire,
Lumina, adevărul în inimi înnegrind.
Dar când ia însăși moartea a noastră apărare,
Când neagra ei pecete pe groapă s-a-nsemnat,
Ca martor de credință, chezaș de neuitare,
Păstrează suvenirul acelui depărtat.
Valea răsunătoare, a râului murmură,
Veșteda toamnei frunză ce flutură în vânt,
Palida lunii rază, puternica natură
Îți vor șopti adesea cuvinte din mormânt.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!