Poemul buclat


Numai către cer își tîrăște umbra
planeta aceasta a neasemuirilor noastre.


din timpuri suprapuse
vin pruncii să încerce izvoarele,
rugăciuni nespuse le înfiorează gîndirea,
oglindirea.


focul se mai naște încă,
pierdut din timp,
în spații conturate cu morminte.


rostiri vechi nu se arată,
ci se ascund grăbit
în răspunsurile noastre.