agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-05-05 | |
1.Femeile poarta nimbul iubirii in ochi migdalati
Ce-si arata dorinta nuda dezbracata de indoieli, Stapane sunt peste feuda senzualitatii ,iar noi suntem argati, Din atractii erotice fac tratate, cu pielea fina fac languroase invoieli. 2.Femeile poarta nimbul urii in vocea ce sapa refuzul Adanc in barbatii cersetori la poarta iubirii, Timpan rupt de tipatul discordiei devine auzul, Astepti ruptura cum pasarile in furtuna asteapta zefirii. 3.Femeile poarta senzualitatea in gesturi, Descarca in noi atractia printr-un zambet echivoc, Devii dependent de holograma lor si arzi libertatea in resturi De ruini fumegande ale sinelui destramat in launtric foc. 4.Femeile ne poarta sentimentele la extreme, De la extazul inaltimilor iubirii la abisul cu bezne de gelozii, Noi, ele si indoiala neagra ca o lepra intre noi la trireme De suferinte vaslim si ne sapam adanc sub piele ura crescuta din nerozii. 5.Femeile au profunzimi in gingasii nevinovate Ce dizolva in barbati violenta latenta si orgoliul de stapani, Melodia suava a afectelor creeaza adevaruri din rationamente-erate Elaborate de mintea barbatilor, sfasaind minciuna lupi hapsani. 6.Femeile isi poarta nimbul sensibilitatii in melodia vietii, Ele ne conduc ca o pasare spre cerul idealurilor, Daca noi cadem vina este-a noastra ,ele-pasari sensibile, noi- eretii Ce vaneaza himere cu ochii inchisi aruncati in valtoarea valurilor. 7.Femeile – poezii sensibile cu trairi – metafore caline, Cu mangaieri de versuri isi arata fiinta lirica Alintand comportamentul aspru de roca sfaramata de mintile- mine Cu gandurile muncind in ocnele neincrederii in iubire idilica. 8.Femeile ne traseaza un cerc tandru de lumanari In jurul caruia ne invartim, cu centrul iubirea, Aria lui masoara dimensiunea pasiunii multiplicandu-se in necuprinse zari, Fervoarea simturilor lasa rani peste care picura lacrimi sarate din ochiul ce lumineaza firea. 9.Trebuie sa platim cu suferinte psihice prostia geloziei Si plata ne surpa zidirea citadelei iubirii, Ideile obsesive se dizolva in plumb topit in inima ereziei, Sa iubesti prea mult, peste marginile firii, transforma in groaza de avorton idealul fericirii. 10.Se poate trai si fara femei, chemand singuratatea Ce incet,incet isi contureaza chipul trist din ganduri solitare, Atunci cartea devine femeia fidela , languroasa, senzuala in cetatea Ridicata din pasiunea pentru carti carora te inchini – icoane si altare.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate