pe umeri cu urme de verde ascunse
incizie florală în carne pergament
pliai un șervețel în câteva cuvinte
să-mi construiești din el un continent

din păsări și frunze colibă de stuf
cu cerul zideai către cer primăvară
melci de cristal ți se zbăteau în gând
cochilii cu vise din steaua polară

la ultima masă stăteai în penumbră
poate la cina cea de taină te credeai
ori poate strategii de-apropiat război
cu trâmbițe și surle cetate mă clădeai

în suflet cu flori și cu pene de puf
să nu rănim clipa cu gesturi grăbite
mă-nvăluia dinspre tine o boare celestă
redeșteptând din cețuri pulberi adormite

mai cald și mai bine mi-era dintr-o dată
iar aerul mi se lipea ca un botez de trup
decupam rândunici dintr-un fum de țigară
și miros de sulfină într-un fagur de stup

se făcuse târziu peste lumea de-afară
în noi era încă un mult prea devreme
și totuși de-acolo de la masa din spate
mașina de cafea mă râșnea în poeme

mă uitam cum purtai o povară albastră
în gând pofticios cu-o cireașă-amară
pe scenă mă-ntrebam de nu era mai bine
și mai romantic să ne fi-ntâlnit la gară

uite te desenez crochiuri de cărbune
nu-mi spune că nu te-ai recunoscut
erai într-un tricou negru cu mâneci scurte
în blugi adult-copilăros când te-am văzut

pe umeri cu urme de verde ascunse
incizie florală în carne pergament
ne-am adresat chiar câteva cuvinte
și s-a mai scufundat un continent