Căminul cald, și lampa cu tainica-i lumină
Spre reverie fruntea pe mână când se-nclină,
Și ochii duși în ochii iubiți din cale-afară
Când ceaiul aburește și cărțile-s închise,
Și așteptarea sfântă cu dulcea-i moleșeală
Când noaptea își desface hlamida-i nupțială…
Ah toate, toate-acestea mă urmăresc în vise,
Mereu, fără-ncetare, sperând de azi pe mâni
De-atâtea luni trecute, de-atâtea săptămâni!