asa cum te asterni primavara
peste mine
se astern si singuratatile tale
ascunse-ntr-o lacrima
cea mai veche, acea magnetizata
de inceputul lumilor,
te-asterni icoana si stii
sa-ti desfaci ruga ca un nufar
vestind idilic algoritm
de patruns tainele,
te-asterni si dor mai apoi
sacru, emisferic pe zambet de inima
si toate vorbele ce urmau sa le spunem
se topesc intre noi ca o aripa

te-astept in asternutul
primaverii din care-ti
dezvirginezi zborul,
stiu c-ai sa vii,
am vazut in irisul
diminetii, ca-ntr-o
oglinda ce-ti
soarbe fiinta,
te-astept dincolo
de asternerea ta
ca o primavara,
te astept ...