De m-am născut cu-o oră mai devreme
Vă rog frumos, deci, voi să mă iertați
Că-mi fac de-acum, așa de mari probleme
Când pe Bacovia-l fetișizați.

Nu pot deloc să-mi adaptez motorul
La modernismul cu de-a sila dat
Rămân de-a pururi, eu, ambasadorul
Sonetului, ce-i astăzi demodat.

În mine clopotele bat de-o vreme
Dar nu e sunet fad, de-mormântare
E-argintul viu trimis ca să mă cheme
În vieți păgâne, lumi anterioare.

De-aceea fug din casă, dimineața
Să mă sărut cu munții și cu apa
Acoperindu-mă, flămând, cu ceața
Și-n nori de spumă îngropându-mi pleoapa.