ochiul mi-a plâns
lacrima ta albastră de patimi

mă strecor nevăzută
profitând de atingerea chipului geamăn
și așa îmbrăcată în tine
caut să-ți sărut inima
oprind-o pentru o clipă
din lunga măsurare a timpului

am deschis o fereastră
te respir îngânat
cu sudori tremurânde
iar roșul aprins din artere fierbinți
mă poartă
peste vreun pod supărat de-o prăpastie

storc din urechea ta blândă
sunet dulce de greiere
ca un cântec de leagăn
adorm în tine
cu liniștea unui copil fericit
uitând promisiunea că-n zori
voi ieși